IMPORTANȚA AUDITULUI INTERN ÎN ORGANIZAȚII

de Elena Diaconescu

Având în vedere actualul context macroeconomic în care au avut și au loc transformări atât pe plan economic, cât și pe plan social, auditul intern reprezintă un domeniu de activitate aflat în plină ascensiune în România.

Procesul de transformare, de repunere pe baze noi a structurilor economice oferă posibilitatea de a pune în valoare funcția auditului intern în organizații.

Conform normelor legale în vigoare*1, auditul intern este o activitate funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii organizației pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, ajută organizația să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de administrare.

Importanța auditului intern devine o prioritate în organizațiile pentru care succesul va depinde într-o măsură hotărâtoare de managementul stabilit în limitele unor determinări interne şi externe, în scopul realizării în mod economic, eficace, eficient şi în conformitate cu dispoziţiile legale a obiectivelor stabilite. În acest context, Jacques RENARD în ”Teoria și practica auditului intern” face următoarea mențiune: ”Răspunderea managerială derivă din responsabilitatea conducătorului pentru toate cele cinci componente ale controlului intern managerial: mediul de control, performanţe şi managementul riscului, activităţi de control, informare şi comunicare, evaluare şi audit.”

Pe parcursul activității, orice organizație este expusă la riscuri şi ameninţări aferente activităţilor curente, care ar putea conduce la nerealizarea obiectivelor propuse şi la săvârşirea unor fapte de corupţie şi fraude. Din această perspectivă, Marcel GHIȚĂ, în cartea sa ”Auditul intern” subliniază importanța gestionării riscurilor astfel, ”conducătorul organizației va identifica riscurile și va stabili strategia de gestionare a acestora, care va cuprinde modalităţi de tratare a riscurilor, inclusiv măsuri de control.”

La rândul lor, auditorii interni pentru o mai bună eficiență a planificării și realizării misiunilor de audit, în corespondență cu H.G. nr. 1086 / 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, identifică la nivelul organizației:

toate activităţile desfăşurate atât în cadrul organizației, cât şi în cadrul structurilor aflate în subordine/ în coordonare/ sub autoritate;
riscurile asociate activităţilor;
formele de control intern ataşate fiecărei activităţi;
stabilirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării formelor de control.

Putem vorbi astfel, având în vedere normele legale în vigoare*1 și *2 că, activitatea de audit intern nu se referă doar la o examinare simplă a documentelor emise în cadrul organizației, ci constă în analiză și evaluare a acestor documente pe categorii de activitate, cum ar fi:

activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de organizație din momentul constituirii angajamentelor bugetare și legale până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din finanţare externă;
plăţile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile provenite din finanțare externă;
administrarea patrimoniului, vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/ public al organizațiilor;
constituirea veniturilor, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
salarizare;
sistemul juridic;
sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
sistemul de luare a deciziilor;
sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor astfel de sisteme;
sistemele informatice.

Prin auditarea celor mai importante departamente ale unei organizatii (financiar-contabil, tehnic, achiziții, buget, administrare patrimoniu, activitatea managerială, salarizare, sisteme informatice), se oferă o imagine care este strâns corelată cu gradul de realizare a obiectivelor specifice organizației în raport cu modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu stabilite prin fișe de post, regulamentul de organizare și funcționare dar și prin alte acte administrative existente la nivelul organizației.

Obiectivele activităţii de audit intern așa cum sunt prezentate în normele legale în vigoare*2, vizează evaluarea şi îmbunătăţirea proceselor de management al riscului, de control şi de guvernanţă, precum şi nivelurile de calitate atinse în îndeplinirea responsabilităţilor, cu scopul de:

a oferi o asigurare rezonabilă că acestea funcţionează cum s-a prevăzut şi că permit realizarea obiectivelor şi scopurilor propuse;
a formula recomandări pentru îmbunătăţirea funcţionării activităţilor entităţii publice în ceea ce priveşte eficienţa şi eficacitatea.

Auditul intern evaluează existenţa proceselor adecvate, suficiente şi eficace în domeniul managementului riscurilor, sprijină conducătorul entităţii publice în identificarea şi evaluarea riscurilor şi contribuie la îmbunătăţirea sistemului de control intern/managerial, ajută organizaţia să menţină un sistem de control intern/managerial corespunzător evaluând eficienţa şi eficacitatea şi asigurând îmbunătăţirea acestuia.

În concordanță cu H.G. nr. 1086 / 2013, evaluarea eficienţei şi eficacităţii sistemului de control intern/managerial, se realizează pe baza rezultatelor evaluării riscurilor şi vizează cel puţin operaţiile cu privire la:

fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;
eficacitatea şi eficienţa proceselor/activităţilor/operaţiilor;
protejarea patrimoniului;
respectarea legilor, reglementărilor şi procedurilor.

Auditorii interni trebuie să examineze, pe timpul derulării misiunilor de audit intern, procedurile formalizate în acord cu obiectivele misiunii în vederea identificării tuturor deficienţelor acestora, să analizeze operaţiile şi activităţile şi să determine măsura în care rezultatele corespund obiectivelor stabilite şi dacă operaţiile/activităţile sunt aplicate sau realizate în condiţii de conformitate şi performanţă, atribuții specificate de legiuitor în H.G. nr. 1086 / 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern.

Auditul intern trebuie să evalueze şi să facă recomandări adecvate pentru îmbunătăţirea procesului de guvernanţă, potrivit H.G. nr. 1086/ 2013, contribuind în acest sens la îndeplinirea următoarelor obiective:

promovarea unei conduite etice şi a valorilor corespunzătoare în cadrul entităţii publice;
asigurarea unui management eficace al performanţei în cadrul entităţii publice şi asumarea răspunderii;
coordonarea activităţilor şi comunicarea informaţiilor privind riscul şi controlul în cadrul entităţii publice.

În corespondență cu cele prezentate, auditul intern trebuie să evalueze proiectarea, implementarea şi eficacitatea obiectivelor, programelor şi activităţilor, precum şi dacă tehnologia informaţiei sprijină strategiile şi obiectivele organizaţiei.

Jacques RENARD în ”Teoria și practica auditului intern” precizează că, ” Importanța auditului intern rezidă în îndeplinirea obiectivelor oricărei organizații printr-o abordare sistematică și metodică care evaluează și îmbunătățește eficacitatea proceselor de management al riscurilor, control și guvernanță”. De asemenea autorul menționează importanța auditului intern și prin faptul că, ”Auditorul intern este deci creator de valoare prin intermediul economiilor pe care le generează, al oportunităților pe care le creează și al pierderilor evitate ca urmare a activității sale. Ar trebui să fie un element de siguranță pentru analiștii financiari sensibili la transparența informației și la eficacitatea strategiilor.”

Cu siguranță, importanța auditului intern este reflectată prin faptul că, această funcție nu trebuie să rămână doar un mijloc de verificare a conformității, ci trebuie să fie poziționată astfel încât să adauge valoare organizației prin îmbunătățirea performanței la nivelul departamentelor unde riscurile critice ar putea afecta realizarea obiectivelor specifice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr. 672/ 2002privind auditul public intern, republicată, cu modificările ulterioare;

2. H.G. nr. 1086 / 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern;

3. Marcel GHIȚĂ, Auditul intern, ediția a doua, Ed. Economică, București, 2009;

4. Jacques RENARD, Teoria și practica auditului intern, ediția a 4-a, Editat de Ministerul Finațelor Publice, București, februarie 2003.